GÂNDURI BUNE. Cristi Puiu, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Am revăzut filmul „Moartea domnului Lăzărescu” după cinci ani și mi s-a părut foarte prost”

Cristi Puiu este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a cincea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), regizorul vorbește despre credință și „obiceiul” regizorilor de a-și revedea filmele, pe care nu îl îmbrățișează neapărat: „Am văzut ”Lăzărescu” după cinci ani și mi s-a părut foarte prost”, a mărturisit cineastul.

Cristina Stănciulescu: În film este un tulburător monolog despre învierea lui Iisus Hristos. Tulburător, bine jucat, are toate ingredientele astea. Un subiect despre care astăzi nu se mai vorbește. În social media dacă vorbești despre Dumnezeu, riști un val de hate. E un subiect îndrăzneț.

Cristi Puiu: Nu e. E cât se poate de natural, lucrurile se întâmplă acum, am 53 de ani, în momentul în care m-am apucat de film aveam 50, când am scris scenariul aveam 45. Oamenii par să fie așa, dar ei nu sunt așa. Oamenii se feresc, ăla care înjură mai mult dă tonul.

„Eu îl văd pe Dumnezeu ca pe un Bunic”

Oamenii se feresc să intre în conflicte, nu spun ce gândesc. O să treacă valul ăsta de ură, cu foarte multe victime, din păcate, vor muri oameni, va fi multă suferință, cauzată de această ură, perpetuată, aflată la nesfârșit, poate doar Eternitatea este nesfârșită.

Cristi Puiu: Mai simplu e să răspund la întrebarea „Ești un om păcătos?” Da. Nu știu în ce fel se întâmplă lucrurile cu mine în relație cu această credință, cu Dumnezeu, pentru că nu sunt atât de deștept. Nu mă raportez la El ca la un Tată. Dumnezeu e un bătrân cu barbă albă. Eu nu am depășit nivelul ăsta. Tatăl e bunic.

Îmi spunea o prietenă un proverb japonez: „Primul copil, ultima jucărie. Primul nepot, primul copil”, ceea ce spune, nu, că bunicii sunt mai părinți decât părinții, care nu au apucat să iasă bine din adolescență, tinerețe și se comportă cu propria progenitură greșit, în vreme ce bunicii se raportează corect la viață, în general. Dumnezeu este un bunic, un tată. O să zică cineva „de ce nu este mamă”. Tăiați-mă, omorâți-mă, îl văd ca pe un bunic.

„E și mai cutremurătoare povestea lui Iuda”

Cristina Stănciulescu: Învierea este imbatabilă și la nivel de logică și simțire. Nu îi poți găsi niciun fel de cusur. Cum vezi această înviere?

Cristi Puiu: Este un lucru care te cutremură, dacă te gândești la asta, dacă îi acorzi timp cu adevărat. Nu la bere, ci tu în sigurătate, cu propriile tale păcate în față. E un lucru cutremurător. Gândul Învierii posibile, vezi, există nemurirea și viața veșnică este posibilă.

E și mai cutremurătoare povestea lui Iuda. Cred că teologii, preoții, părinții, care decodează tâlcul răstignirii și anume că noi suntem Barabas, cred că au dreptate. Noi suntem tâlharul cel rău. Noi alegem să fim în poziția lui. Și să pariem pe viața asta.

Cristina Stănciulescu: Te uiți la filmele tale?

„Moartea domnului Lăzărescu” mi s-a părut un film prost, când l-am revăzut după cinci ani”

Cristi Puiu: Când le montez. Mă uit ca să reglez chestii. Am văzut filmul „Moartea domnului Lăzărescu” după cinci ani și mi s-a părut foarte prost. Acolo a fost șocul. Prea explicit, prea multe vorbe, prea multă gargară, prea… nu. În definitiv ce spune filmul ăla? Oamenii nu își dau seama, dar pentru asta îl iau în brațe, că funcționează mecanismul țapului ispășitor, toți vorbesc despre sistemul medical.

Majoritatea celor care scriu despre cinema este compusă de facto de potențiali pacienți, nu medici. Se identifică cu pacientul din film și uită-te nenorociții ce-i fac. Nu sunt așa nenorociți, sunt ca niște oameni lipsiți de noroc, medicii.

Nici nu știu ce film ar fi potrivit pentru perioada asta. Unii au zis că „Lăzărescu”. Tind să cred că mai degrabă oamenii ar trebui să se întoarcă în bibliotecă și să aleagă cartea unică.

„Nu vreau să fac filme de genul Tarkovski…”

Cred că oamenii trebuie să-și reactiveze mintea. Cărțile o pot face mai bine decât filmele. Nu zic nu filmelor. Dar ce filme? Sunt câteva. Sunt unele documentare. Câteva filme de ficțiune, cele care sunt ca niște poeme, nu știu. Poezia e importantă în perioada asta. Filmele poezie, arta autentică.

Dacă nu e poezie… Muzică. Lucrurile astea merg împreună. Cinema-ul e cu atât mai artă cu cât e mai parte din această familie. Oamenii tind să creadă că vreau niște filme d-astea pline de lirism, vezi Tarkovski… Alea vor să fie acolo, mimează, vor un loc printre marile capodopere lirice. Chiar dacă îți dorești ca un film să fie poezie, el nu va fi, pentru că nu controlezi tu butoanele astea.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

GÂNDURI BUNE. Cristi Puiu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A patra parte